101 de cărţi de citit într-o viaţă / 101 books to be read in a lifetime
Cred că toată lumea ştie că "100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă" şi "101 de cărţi pe care trebuie să le citeşti într-o viaţă" ţin de Biblioteca Adevărul şi sunt editate la Editura Adevărul Holding, care se ocupă şi cu printarea ziarelor Adevărul şi a celorlalte reviste, ziare şi suplimente care le intră în patronaj. Cărţile sunt superbe, însă există anumite critici la adresa lor. Unii oameni, printre care şi eu, presupun că textul acestor cărţi ar trebui să fie precedat de un comentariu critic sau de un tabel cronologic al autorului, însă este de iertat pentru faptul că aceste cărţi se vând la 11 lei (prima colecţie) şi 13 lei (a doua colecţie). Am înţeles că aceste cărţi au avut o mulţime de probleme cu distribuţia şi coperţile. Am întâlnit şi eu o astfel de problemă la cartea "Robin Hood" (pe care o mai citisem pe la 13 ani) de Henry Gilbert, din colecţia "100 de cărţi...": paginile erau aşezate invers faţă de copertă. Nu m-am supărat din cauza asta, bine că nu era vreo problemă cu coperţile. Chestia e că această carte arată extrem de bine în bibliotecă şi că nu contează în ce format ţi se prezintă atâta timp cât se numeşte carte, înţelegi ce scrie şi e pentru citit. N-am întâlnit niciun altfel de problemă la cărţile Adevărul şi sunt mândră că mai sunt unii care mai vor să ridice nivelul cultural al României, vânzând cărţi la preţ de nimic.
Din colecţia "100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă" am cumpărat doar câteva numere pentru că aveam unele cărţi de la taică-meu şi de unele nu prea am fost interesată (Exemplu: "Omul invisibil" de H.G. Wells).
100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă:
De pe 7 decembrie până pe vrea 10 decembrie (cam aşa)nu am mai avut curent electric. Îmi pusesem telefonul să sune la 5, dar când am văzut ce frig e, nu m-am mai dus. Bunică-mea a venit şi m-a întrebat. Mi-a spus că autobuzul nu trecuse. Nu mai aveam somn pentru că mă culcasem de la 8 seara, neavând ce face fără lumină. Am auzit pe la 5 jumate nişte maşini trecând, urmate fiind şi de autobuz. A venit din nou la mine şi m-a întrebat dacă mă duc. M-am îmbrăcat în viteză şi am plecat. Autobuzul avea să întârzie din cauza poleiului. Nu era nimeni la ora aia pe stradă. Nu erau nici lumini, nici câini, doar câte o maşină îmi lumina calea. Ploaia îngheţase pe firele de înaltă tensiune şi pe ramurile duzilor, iar acum ţurţuri mari cădeau fiind periculoşi pentru oricine. Sunetul căderii lor era înfiorător. Mă simţeam ca şi cum aş fi fost pierdută într-o pădure milenară îngheţată-În staţie erau vreo 3 con-sătence. La chioşc era un domn, care fusese profesor de rusă şi română la Liceul Agricol "Tase Dumitrescu", de-acolo din Mizil. Am făcut conversaţie. S-a lăudat că a fost în Rusia la Moscova. Că ruşii schiază la 4 dimineaţa şi că mănâncă îngheţată pe un ger ca al nostru de -20 de grade Celsius ca să se călească. Eu ţopăiam că-mi îngheţaseră picioarele şi ruşii strigau "Pârtie!!!" sau mâncau îngheţată la ora aia. Fenomenal! Şi el venise tot pentru volumul al doilea din "Stăpânul Inelelor", "Cele două turnuri". Era foarte sociabil, însă mă cam plictisise la un moment dat. Aşa că am început şi eu să mă laud. Că scriam a doua carte din viaţa mea, că aveam propuneri de la edituri, că luasem locul al IV-lea la "Romeo şi Julieta la Mizil". Mi-am luat cartea şi am plecat, nu înainte de a-mi lua rămas bun de la dânsul. Mi-a urat succes în viaţă! Se crăpase de ziuă când am plecat. M-am dus să-mi iau o pungă de "Madeleine" şi am plecat, grăbită să ajung la căldura clasei şi să deschid cartea ca s-o citesc. Era mult mai subţire decât "Frăţia Inelului". Formidabilă! Moartea lui Boromir m-a înduioşat mult. Îmi venea să plâng. Aş fi vrut ca să avem şi noi un conducător care să vorbească aşa despre poporul lui. Boromir nu era slab. Doar voia să folosească inelul pentur binele alor săi, asumându-şi riscul de a fi stăpânit de el. Ce sacrificiu mai mare este nevoie pentru poporul tău decât acesta. Voia să îndrepte totul.
Toată săptămâna a plouat şi apa a îngheţat pe fire. Țurțurii au căzut la fel de zgomotos. Întreaga natură părea că este făcută de sticlă. În nicio sală de artă n-am fi văzut ceva mai frumos decât asta. Totul în jur era magnific. Îmi plăcea. Era ca şi cum trăiam într-una din poveştile mele. Mă aşteptam să iasă zânele îmbrăcat în alb, cu vâsc pe frunte sau oamenii licurici să danseze în jurul becurilor de iluminat, care pentru mine semănau cu Luna. De data asta era singură la chioşc. Nu mai era nimeni altcineva. Presa tot nu venise. Tremuram, cu toate că eram îmbrăcată foarte gros. Un ger cumplit. Mă întrebam ce făceau ruşii la ora aia. Cum să mănânci îngheţată pe un ger atât de năprasnic? Simţeam cum îmi îngheaţă maţele numai gândindu-mă la acest lucru. Mi-am luat cartea şi am plecat. Era ceva mai groasă decât prima. Aşteptam cu nerăbdare s-o citesc. Nu era nimeni în clasă. Mi-am prins părul în glamourette, m-am încălzit puţin lângă calorifer şi m-am cufundat în scaun, citind. Dăduse soarele. Până a doua zi întreaga natură sculptată în gheaţă avea să fi dispărut, în urma ei rămânând nişte smocuri de iarbă ude şi negre de mucegai. Eu şi Hortensia priveam din autobuz formidabilele opere de artă. Îi dusesem mult lipsa Soarelui, însă acum când venise, în sfârşit, voiam să plece din nou. Spre vest cobora un soare cald, portocaliu spre roşu. Deasupra lui mai erau, încă, nişte urme ale păturii groase de nori. "Bun!", mi-am zis. "Până şi Soarele a devenit politic. Trezeşte-te la realitate, Co...."
Cartea "Maestrul şi Margareta" de Mihail Bulgakov am luat-o într-o dimineaţă rece. Îmi dăduseră nişte bani pe abonamente şi de liceu de la şcoală şi aveam nevoie să-mi cumpăr o carte, ceea ce nu mai făcusem de vreo lună şi ceva. Greu, ştiu. De data asta nu m-am mai trezit la 5 şi ceva pentru că ştiam că aveam s-o găsesc la chioşc. Autobuzul a oprit lângă parc, în spate la Sara Cafe. Era cald înăuntru. Am coborât. Frigul îmi pişca obrajii şi buricele degetelor, însă mi-am dat seama de asta mai târziu. Din spate, Hortensia m-a strigat pe nume. M-am oprit. În scurt timp a ajuns lângă mine.
- Unde te duci? m-a întrebat.
- La chioşc, am răspuns. Să-mi iau cartea.
- Aah, de-aia eşti tu aşa grăbită, nu?
- Exact.
- Nu mai fugi. Stai mai încet.
Ea este mult mai scundă decât mine, un pas de-al meu măsurând aproape doi de-ai ei. Pe drum s-a tot plâns că este prea frig şi că i-au încheţat anumite părţi ale corpului. Şi eu mă plângeam, numai că eu în tăcere. Uneori mai ziceam şi eu: "Da, aşa e" sau "Da, şi mie". Aproape am ajuns. O femeie bătrână, cam ciudată (avea părul vopsit prea negru pentru vârsta ei) şi-a luat un ziar. M-au trecut fiori. Am crezut că îşi luase Adevărul, dar nu şi-l luase. Apoi un domn, cu un burdihan de vreo 3 metri. Sigur acel domn şi-ar fi anunţat intrarea cu 2 minute înainte să ajungă într-o sală. Şi-a luat ziarul Click!, parcă. Bineînţeles! Toate târfele într-un ziar şi titluri "numai de primă pagină". Întreb de Adevărul. Îl are. Îmi iau cartea şi cele două ziare şi plec, mult mai fericită decât atunci când venisem. Am pus cartea înaintea ziarelor, ca să mă vadă lumea că am cumpărat o carte. Am ajuns la şcoală, am desfăcut-o şi am semnat-o. Ce dor îmi fusese să cumpăr o operă de artă! Nu contează formatul, ci rândurile pe care le citeşti.
Nu ştiu ce dracului s-a întâmplat că mi s-a şters ultima parte în care vorbeam de "Quo Vadis". Oricum, mă bucur că în sfârşit o am, deşi nu am cumpărat-o eu, ci tata.
Nu ştiu ce naiba e în capul ăstora de la Adevărul că bagă numai cărţi de care nu a auzit nici Dracu. Poate că sunt eu debilă, dar îmi place să cred despre mine că ştiu cât de cât nişte cărţi şi nişte autori care merită a fi citiţi.
Din colecţia "100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă" am cumpărat doar câteva numere pentru că aveam unele cărţi de la taică-meu şi de unele nu prea am fost interesată (Exemplu: "Omul invisibil" de H.G. Wells).
100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă:
- Notre-Dame de Paris - Victor Hugo (576 pg.) - o am
- Marile speranțe * - Charles Dickens (288 pg.) - o am
- Marile speranțe ** - Charles Dickens (288 pg.)
- Un yankeu la curtea regelui Arthur - Mark Twain (400 pg.) - o am
- Ion - Liviu Rebreanu (448 pg.) - o am - citită
- Cărțile junglei - Rudyard Kipling (3840 pg.) - le am - citite
- Ultimul mohican - James Fenimore Cooper (416 pg.) - îl am
- Anna Karenina * - Lev Tolstoi (512 pg.) - o am
- Anna Karenina ** - Lev Tolstoi (448 pg.)
- Ivanhoe – Walter Scott (528 pg.) - o am
- Chemarea străbunilor – Jack London - o am
- Papillon * – Henri Charriere (336 pg.) - neinteresată
- Papillon ** – Henri Charriere (272 pg.)
- Coliba unchiului Tom – Harriet Beecher Stowe (528 pg.) -o am
- Gestapo – Sven Hassel (352 pg.) - neinteresată
- Dracula – Bram Stoker (416 pg.) - neinteresată
- Doamna Bovary – Gustave Flaubert (320 pg.) - o am
- Shogun * – James Clavell (528 pg.) - neinteresată
- Shogun ** – James Clavell (574 pg.)
- Shogun *** – James Clavell (496 pg.)
- La răscruce de vânturi – Emily Bronte (368 pg.) - o am
- Uragan asupra Europei * – Vintila Corbul și Eugen Burada (432 pg.) - negăsită la chioşc
- Uragan asupra Europei ** – Vintila Corbul și Eugen Burada (400 pg.)
- Enigma Otiliei - George Călinescu (476 pg.) - o am - citită
- Somnul de veci și Doamna din lac - Raymond Chandler (416 pg.)
- Mara - Ioan Slavici (288 pg.) - o am - citită
- Idiotul * - Fiodor Dostoievski (416 pg.) - o am (cred)
- Idiotul ** - Fiodor Dostoievski (368 pg.)
- Mândrie și prejutecată - Jane Austen (416 pg.) - o am
- Accidentul și Orașul cu salcâmi - Mihail Sebastian
- Aventurile lui Sherlock Holmes și Memoriile lui Sherlock Holmes - Sir Arthur Conan Doyle (544 pg.) - le am
- Winnetou * - Karl May (432 pg.)
- Winnetou ** - Karl May (416 pg.)
- Winnetou *** - Karl May
- Pisica și Casa de pe canal - Georges Simenon (272 pg.)
- Călătoriile lui Gulliver - Jonathan Swift (349 pg.) - citită - nu mi-a plăcut
- Decameronul * - Boccaccio (432 pg.) - o am
- Decameronul ** - Boccaccio (400 pg.)
- Cianură pentru un surâs și Bună seara, Melania - Rodica Ojog Brașoveanu (416 pg.)
- O călătorie spre centrul Pământului + Goana după meteor - Jules Verne (432 pg.) - le am
- Romeo și Julieta și Hamlet - W. Shakespeare (336 pg.) - le am - prima citită
- Trei într-o barcă și Trei pe două biciclete - Jerome K. Jerome (400 pg.)
- Vraciul. Profesorul Wilczur * - Tadeusz Dołęga-Mostowicz (304 pg.)
- Vraciul. Profesorul Wilczur ** - Tadeusz Dołęga-Mostowicz (352 pg.)
- Extravagantul Conan Doi (De-a baba oarba) - Vlad Mușatescu (272 pg.)
- Spre far și Orlando - Virginia Woolf (416 pg.)
- Roșu și negru - Stendhal (560 pg.)
- Robinson Crusoe - Daniel Defoe (256 pg.) - o am - citită
- Golful francezului - Daphne du Maurier (256 pg.)
- Moby Dick * - Herman Melville (350 pg.)
- Moby Dick ** - Herman Melville (352 pg.)
- Unde se avântă vulturii - Alistair MacLean (256 pg.)
- Jane Eyre - Charlotte Brontë (576 pg.) - negăsită la chioşc
- Dune * - Frank Herbert (400 pg.) - neinteresată
- Dune ** - Frank Herbert (352 pg.)
- Procesul - Franz Kafka (256 pg.)
- Singur pe lume - Hector Malot (528 pg.) - o am - citită
- Avarul + Tartuffe + Don Juan - Moliere (288 pg.) - citită Don Juan
- Cei trei mușchetari * - Alexandre Dumas (384 pg.) - o am
- Cei trei mușchetari ** - Alexandre Dumas (368 pg.)
- Zece negri mititei + Crima din Orient Express - Agatha Christie (448 pg.) - cumpărată
- Departe de lumea dezlănțuită - Thomas Hardy - cumpărată
- Ben Hur - Lew Wallace - negăsită la chioşc
- Livada de vișini + Unchiul Vania + Pescărușul - Anton Pavlovici Cehov
- Bâlciul deșertăciunilor * - W. M. Thackeray - o am
- Balciul desertaciunilor ** - W.M.Thackeray
- Robin Hood - Henry Gilbert - o am, citită
- Prin foc și sabie* - Henryk Sienkiewicz - cumpărată
- Prin foc și sabie** - Henryk Sienkiewicz
- Dama cu camelii - Alexandre Dumas fiul - o am
- Insula Comorii - Robert Louis Stevenson - citită
- La paradisul femeilor - Emile Zola - negăsită la chioşc
- Agonie și extaz * - Irving Stone - o am
- Agonie și extaz ** - Irving Stone
- Omul Invizibil + Războiul Lumilor - H. G. Wells - neinteresată
- Nimic nou pe frontul de vest + Cuibul visurilor - Erich Maria Remarque
- Divina Comedie * - Dante Alighieri - o am
- Divina Comedie ** - Dante Alighieri
- Bel-Ami - Guy de Maupassant - negăsită la chioşc
- Castelul Pălărierului - Archibald Joseph Cronin - cumpărată
- Caterina de Medici - Honoré de Balzac - cumpărată
- Calomnii Mitologice - Octavian Paler - negăsită la chioşc
- Peripețiile bravului soldat Svejk * - Jaroslav Hasek - neinteresată
- Peripețiile bravului soldat Svejk ** - Jaroslav Hasek - 17 iunie
- În căutarea timpului pierdut + Swann - Marcel Proust - 24 iunie - o am
- Fundația - Isaac Asimov - 1 iulie - neinteresată
- A doua fundație - Isaac Asimov - apare pe 8 iulie - neinteresată
- Taras Bulba + Mantaua + Nasul + Vii - Nikolai Vasilievici Gogol - 15 iulie - negăsită la chioşc
- Revolta de pe Bounty - Sir John Barrow - 22 iulie - negăsită la chioşc
- La răsărit de Eden * - John Steinbeck - 29 iulie - negăsită la chioşc
- La răsărit de Eden ** - John Steinbeck - 5 august
- Tarzan din neamul maimuțelor - Edgar Rice Burroughs - 12 august - negăsită, dar cred totuşi că o am
- Om bogat, om sărac * - Irwin Shaw - 19 august - negăsită
- Om bogat, om sărac ** - Irwin Shaw - 26 august
- Odiseea căpitanului Blood - Rafael Sabatini - 2 septembrie - cumpărată
- Faust * - Goethe - 9 septembrie - o am
- Faust ** - Goethe - 16 septembrie
- Numele trandafirului - Umberto Eco - 23 septembrie - comandată
- Pe aripile vântului * - Margaret Mitchell - 30 septembrie - comandată
- Pe aripile vântului ** - Margaret Mitchell - 7 octombrie - comandată
Ceea ce urăsc la fiecare început de colecţie este că oferă primul volum pe gratis, ca să te facă să-l cumperi pe-al doilea şi să începi colecţia. Aşa a rămas Ioana Savin, adică eu, fără prima carte din colecţia de 40 de cărţi de la Jules Verne. M-am supărat prea tare că nu le-am găsit pe primele două că n-am mi luat nicio carte din colecţie. În schimb, am prins startul la "101 de cărţi pe care trebuie să citeşti într-o viaţă". Cum s-au deschis uşile "magaoaiei ce m-aducea la învăţătură" am mers ca "vântul şi ca gândul" spre a-mi procura primul volum din "Crimă şi Pedeapsă" de F.M. Dostoievski (vezi la My Library despre cartea asta). Am traversat parcul şi le-am lăsat în urmă pe două prietene de-ale mele, care mă însoţeau în călătoria epică. Până să ajung eu la chioşc, trei persoane îşi procuraseră cartea. M-am grăbit. În faţa mea erau două persoane. O doamnă voia să mi-o ia înainte, dar n-am lăsat-o şi era să mă lipesc de tipul din faţa mea. Aveam nişte emoţii...Uf, ce bine că nu şi-au luat Adevărul! Ajung la tejghea. Vânzătoarea pune banii în casă şi se întoarce către mine. Îmi zice:
- Mda. Spuneţi, vă rog!
Zic:
- Adevărul?
Aveam impresia în acel moment că baba îşi pierduse glasul. Nu răspundea. Bineînţels, era doar mintea mea obsedată după cărţi. Te rog! Te implor! Spune-mi că mai ai o carte! Zice:
- Da, mai e una!
Ura!!! Ultima. Pentru mine. Doar pentru mine. Eram foarte interesată să văd cum arată. Îi întind banii. Vânzătoarea pune cărţulia pe tejghea şi se întoarce ca să-mi dea şi ziarele Adevărul şi A2 [supliment]. Nici n-am mai aşteptat să-mi dea şi ziarele, ci am luat-o şi am strâns-o la piept. Ţineam în mâini o capodoperă şi deştepţii ăştia o vânduseră la un preţ de nimic, ca să nu zic "rahat". Îmi dă ziarele, mulţumesc şi zbor pe lîngă cucoana care voia să mi-o ia înainte. "Cartea e a mea! Numai a mea! Muhahahahaha!". Nu pot să vă spun cât de bine mă simţeam. Era ca atunci când o minţisem pe diriga că am programare la dentist la Ploieşti şi să-mi dea învoire de la gardian ca să mă lase să ies din liceu. Bineînţeles, am avut un motiv bun să chiulesc de la şcoală: să învăţ la teza de a doua zi, la care nu învăţasem deloc şi la care am luat un 9 curat. Apoi am fost la Plus să-şi ia colegă-mea de clasă ceva. Chestia e că nu prea aveam timp, dar totuşi. Era coadă la casă, dar ce să-i faci? Nu puteai nici s-o iei înainte, nici s-o iei înapoi. Eram prinse de tot şi autobuzul mai avea două minute şi pleca. Îi zic: "Fată, nu mai e timp, pierdem autobuzul şi dacă-l pierdem, să vezi ce te bat", chestia e că ea îmi zicea că prindem autobuzul şi era destul de calmă şi destul de agitată în acelaşi timp. Eu mai aveam puţin şi leşinam. Nu-mi făceam griji că scăpam autobuzul că aveam la cine să stau până la următoarea cursă de la 14:30, dar îmi făceam griji pentru teză, la care nu ştiam nimic pentru că nu citisem romanele fiindcă nu-mi plăcuseră. Încurcată treaba. Într-un final, a dat Domnul de am ajuns şi noi la casă şi am plătit alea şi să vezi alergătură până la autobuz...Când, ce să vezi? Şoferul era jos şi vorbea la telefon. În autobuz mai erau câţiva care plecaseră de la şcoală ca şi noi, dar nu pentru că aveau de învăţat pentru teză. Printre ei şi un prieten de-al nostru, prietenul verişoarei mele. Plecase ca fapt divers. Autobuzul a plecat cu 10 minute întârziere pentru că-l aştepta pe fratele lui. Mă simţeam aşa de bine...Ziceai că eram o proscrisă ca Zorro sau Jesse James. Parcă jefuisem o bancă şi nimeni nu avea să mă prindă vreodată. Era planul perfect. Dar să revenim la povestea noastră...
Cele două prietene ale mele veneau alene pe trotuarul din granit, ier eu veneam spre ele cu un zâmbet demonic pe faţă.
- Ţi-ai luat-o? mă întreabă una dintre ele.
Nu aveam idee de ce mă întreba. Probabil nu-mi văzuse zâmbetul şi ziarele şi cartea pe care le ţineam strâns în mâini. Zic:
- Da.
Cică:
- Ia dă-mi să văd!
"Ce? Eşti nebună?". Cum să i-o dau? Nici eu nu mă uitasem bine la ea şi să i-o dau ei? Nu!!! Vorba lui Gollum din "Stăpânul Inelelor": "Neprețuitul meu...". E crimă şi pedeapsă dacă o înmânez cuiva. Zic:
- E în ţiplă.
- Ce dacă! Dă-mi-o!
"Îu, Doamne, ia-mă!"
- Ţi-o arăt la școală că acum nu se vede bine că e lumina nasoală.
- Bine, zice.
- Bine, zic.
Intru în clasă cu un zâmbet pe faţă. Dau "Neaţa" colegelor mele. Erau doar două fete din Fulga şi colegă-mea de bancă, care, n-am idee de ce vine aşa de dimineaţă la şcoală. Îmi răspund. Una mă întreabă:
- Ce carte e aia?
Şi eu cu mândrie:
- Primul volum din "Crimă şi Pedeapsă" de Dostoievski.
- Ah, vreau şi eu să văd. Ia dă-mi şi mie!
"CE??? N-AŢI MAI VĂZUT CĂRŢI? Ok, Co., calmează-te! Fii civilizată!"
- Stai să mă uit eu la ea, că de-abia am luat-o!
- Ah, bine! şi se întoarse cu nasul în hârţogăriile ei şi în mâncarea ei de la covrigărie.
Colegă-mea de bancă nici nu mi-a cerut cartea pentru că ştia că nu i-o dau. Eu nu sunt zgârcită şi împrumut cărţile, dar când e vorba de o carte nouă, trebuie s-o analizez eu, să o miros şi să mă semnez pe prima pagină. Aşa-mi las eu amprenta, ca să ştie copiii mei şi nepoţii de unde am luat-o şi când. Îmi iau stiloul veşnic [o să explic termenul mai jos] şi scriu oblic pe prima pagină:
Ioana Savin
Biblioteca mea,
Mizil,15 octombrie 2010.
Scriu acelaşi lucru pe fiecare carte pe care mi-o achiziţionez. Numai data se schimbă şi uneori şi localitatea. Adriana, prietena mea de la a X-a B, mate-info, ştie deja că sunt moartă după cărţi şi Nazli ştie. E un mic defect moştenit de la taică-meu, printre multe altele.Amândouă ştiu că nu mi-aş mai cumpăra mâncare la şcoală timp de o lună de zile, ca să-mi cumpăr cărţile de la chioşc. Am făcut şi un pact cu Adriana astă-vară, ca atunci când o să fie zilele noastre de naştere să ne cumpărăm o carte una alteia. O să-mi ţin promisiunea, dar sper ca ea să nu şi-o ţină pentru că nu vreau ca cineva să-şi cheltuiască banii pentru mine şi urăsc cadourile.
Bun. Deci prima carte din colecţie. Tata a murit când a văzut-o. Îmi zice: "Cartea asta valorează 10 vaci". El e fermier şi scriitor de ce vreţi voi.
Pentru al doilea volum a trebuit să mă trezesc la 5:15. Se schimbase şoferul de autobuz şi mergea cu 5 km/h. Aş fi ajuns în mizil la 7:30, când nu ar mai fi fost nicio carte. Mi-era o lene de cădea casa pe mine. Dar ce să-i faci? "Întâlnire cu Dostoievski - take 2" la chioşc. Mă trezesc eu, sar peste soră-mea care doarme la margine şi aprind calculatorul ca să pun nişte melodii alerte ca să mă trezesc ca lumea. Vreau să ies afară. Deschid uşa şi un frig de dimineaţă îmi intră în oase şi mă face s-o închid la loc. Intru înapoi în cameră, la căldură. Cântă Nicole şi T.I. - Whatever you like. Mă îmbrac eu, mă piepten şi ies. Mă trezesc cu bunică-mea pe hol, îmbrăcată într-o cămaşă de noapte mai scurtă de genunchi şi cu un păr în cap de ai fi zis că dormiseră liliecii în părul ei. O ador pe bunică-mea, dar aia a fost prima dimineaţă în care am mulţumit cerului că era încă noapte. Îmi zice:
- Corina, e 5 jumate.
- Ştiu.
- 5 jumate, nu 6 jumate.
- Da, ştiu.
Săraca femeie...O fi zis că mi s-a stricat ceasul, ori că am înnebunit.
- Tu ai autobuz la 7 fără 10.
- Da, ştiu. Trebuie să cumpăr o carte şi mă duc mai de dimineaţă ca s-o prind. Tata ştie.
- Bine.
Şi se duse înapoi în camera ei. Eu m-am încălţat cu adidaşii şi am ieşit la 5:45. Autobuzul pleca la 5:50 din Boldeşti, dar eu voiam să fiu sigură că-l voi prinde şi că nu voi pierde cartea. Staţia era la vreo 5 minute de mers depărtare de casa mea de la marginea satului. Îmi permiteam să merg încet. Câteodată. Sunt becuri de iluminare stradală la fiecare 5 metri şi deci vedeam perfect cine se afla în lumina portocalie şi cine nu. Vizavi de staţie, dar cu vreo câţiva metri mai aproape de casa mea se află un magazin, destul de mare pentru un sat ca Grădiştea, iar mai încoace cu câţiva metri, Biserica Sfântul Dumitru. Toţi navetiştii se strâng pe treptele acestui magazin. Chestia e că nu vedeam pe nimeni pe stradă ori în apropierea magazinului. Un fior îmi trecuse în stomac, iar frigul îmi înţepa obrajii şi membrele. Dacă autobuzul trecuse şi-l pierdusem? Dar nu era posibil. Şoferul spusese clar: "La 6 fără 10 din Boldeşti", deci la 6 fără 10. Mă aşez pe canapea şi aştept. E frig. Încerc să nu mă gândesc la frig. Sunt pe o plajă însorită din Caraibe, cu Orlando Bloom, Ben Barnes, Leonardo Di Caprio, Jackson Rathbone etc. E soare. E atât de cald. Atât de cald că vreau să-mi fie frig. Un coctail lângă mine. Eu sunt sub umbrelă, pe şezlong, lângă mine alt şezlong, ocupat de Ben Barnes. Îmi ia mâna într-a lui. Coctailul ne priveşte dezamăgit. Ben i-o luase înainte. Valurile albastre se izbesc de ţărmul auriu şi ....apare cineva în staţie....Se distruge visul meu. Căldura dispare, fericirea dispare, tot dispare. Stau singură pe canapea, tremur de frig şi aştept să vină un autobuz călduros să mă ducă la cartea mea. Apar mai mulţi în staţie. Adulţi ce fac naveta la servici. Nu vreau să devin ca ei. Să muncesc pe nimic şi să-mi fie teamă că aş putea fi dată afară în orice zi. Le-am auzit discuţiile şi am înţeles că şeful dăduse afară pe câteva angajate ce locuiau în sat. Se temeau să nu fie ele următoarele şi rămâneau peste program ca să vadă şeful activitate.
Apare şi autobuzul. Trecem pe partea cealaltă. Nu-mi cere abonamentul pentru că ştie că-l am. Mă aşez pe prima bancă şi mă uit pe fereastră. E moartea mea, cu toate că de 3 ani de zile ştiu fiecare fir de iarbă de pe traseu. E noapte, însă becurile din sat şi razele lunii luminează şi mă lasă să văd fiecare contur. E cald aici. Stau lângă calorifer. Lângă mine se aşează o angajată. Mă salută, o salut, ne spunem câteva vorbe şi terminăm repede. Nimeni n-are chef de vorbărie la ora aia. Îmi lipesc capul de geam şi pornim. Din Grădiştea n-a mai făcut nicio oprire şi a mers chiar mai repede decât celălalt şofer. Totuşi, poate ar fi trebuit să mă trezesc la 6:05 sau poate că nu.
Ajungem în centrul Mizilului la 6:10. Nu era aşa de frig ca în Grădişte, de fapt, era chiar plăcut. Sau poate că nu ieşise căldura din mine. Mă îndrept spre chioşc. Era deschis. O doamnă vorbea cu baba care vinde ziarele. Îmi face loc. Întreb de Adevărul.
- N-a venit, mamă, presa!
- Nu ştiu, n-are oră fixă.
- Ok, mulţumesc.
Şi rămân eu în centrul Mizilului, între chioşc şi xerox, lângă Albinutza, vizavi de Biserică şi de Agenţia de Turism. Şi aştept. Mi se face frig. Mă gândesc la....Cătălin Radu Tănase? Mda. El este trimis de Pro TV în cele mai neprielnice locuri: la inundaţii, la secetă, la ger, la viscol. De-asta o fi slăbit atât de mult. Apar măturătorii. Doi se ceartă cu şeful, însă nu-i concediază, ci le dă a doua şansă. Încercam să-mi imaginez cum ar arăta maşina care aduce presa: o dubă, mare, albă, pe care scrie cu litere mari şi verde-închise: "PRESA". Maşina a venit după o jumătate de oră. Era albă, dar nu scria "PRESA" pe ea. După ce domnul i-a dat ziarele şi cărţile, ea a închis ghişeul şi a început să le sorteze. În spatele meu se strânsese o armată de oameni, dornici să citească şi eu eram prima, moţ. În spatele meu era un domn din Mizil care venise la fel, pentru "Crimă şi Pedeapsă". Am avut o discuţie destul de plăcută cu dumnealui, până ce baba noastră a sortat ziarele şi a deschis ghişeul. Am făcut un pas în faţă.
- Da, spuneţi!
Emoţii, emoţii, emoţii.
- Adevărul, vă rog.
Îi dau 13 lei, pe care îi numără şi încuviinţează dând din cap, apoi îmi oferă cartea şi ziarele. Îi mulţumesc şi plec. Îmi pare rău că nu mi-am luat rămas bun de la acel domn. Era foarte de treabă. Mă îndrept către şcoală. Nu mă grăbesc. Încep cursurile la 8 şi nici 7 nu era. Autobuzul în care ar fi trebuit să fiu nu venise. De fapt, nici nu cred că plecase din Boldeşti. Intru în corpul B şi aştept să apară o femeie de servici ca să deschidă corpul C, la Filologie. Apare un domn, de etnie rromă, care a deschis toate sălile. Eram singură în corp. Aprind lumina şi mă duc în bancă, ultima de pe rândul de la perete. Ce mai copiam anul trecut la lucrări la chimie şi fizică...Îmi pun ghiozdanul pe bancă şi scot stiloul veşnic, ca să notific cartea:
Ioana Savin
Biblioteca mea,
Mizil, 22 octombrie 2010.
Acelaşi lucru. Colegă-mea s-a trezit iar cu noaptea în cap, ca şi mine. Colegii au citit rubrica sportivă de le-a venit rău, la fel şi fetele, care s-au bătut pe horror - scope (horoscop). Să mor dacă le înţeleg.
A treia carte n-am mai cumpărat-o din lipsă de resurse financiare şi pentru că nu prea mă preocupă romanele despre războaiele mondiale. Era Sven Hassel - Legiunea Blestemaţilor.
A patra carte este Liviu Rebreanu - Răscoala, pe care n-o s-o cumpăr deoarece o am în bibliotecă de două ori. Mă interesează a cincea carte Stephen King - Shining. Am auzit multe despre el şi am înţeles că e chiar fantastic. Am înţeles că în colecţia "101 de cărţi..." va fi prezentă şi trilogia "Stăpânul Inelelor" pe care vreau să o cumpăr, deşi mi-am spus că n-am să mai citesc nicio carte fantasy de frică să nu-mi afecteze originalitatea.
"Prinţ şi cerşetor" o aveam, însă aveam nevoie să îmi procur o carte cât mai repede posibil, că dădusem cu mâna de nişte bani. Luasem cu o zi înainte nişte bani de abonamente, parcă, şi nu ştiam cum să-i cheltui. Oricum nu pot să stau două săptămâni fără să-mi cumpăr o carte.
"Stăpânul Inelelor" mi-a plăcut mult cu toate că detaliile m-au plictisit la un moment dat. Însă mă bucur că mi-am procurat trilogia.
Prima carte din trilogie mi-am cumpărat-o pe 2 decembrie. Era un frig de crăpau pietrele. Cu toate că nu aveam chef să mă duc, m-am tot dus că aveam nevoie urgentă de cartea asta. Să văd şi eu ce trebuie să faci ca să fii renumit. Din nou frig. Din nou staţie, din nou căldura autobuzului şi din nou am tremurat ca o proastă o jumătate de oră la chioşc că nu venise presa şi încă un sfert de oră până ce baba a sortat ziarele. Aceeaşi poveste ca şi la "Crimă şi Pedeapsă". Deşi am ajuns foarte devreme, înaintea mea erau 4 indivizi. Nu prea mi-a plăcut asta, însă cum minutele se scurgeau tot apăreau în spatele meu alţii. Cred că erau vreo 30 de inşi. Lucrul ce m-a îmbucurat foarte mult a fost că cei 4 indivizi de dinaintea mea nu şi-au luat Adevărul, ci nu-ştiu-ce ziar cu nu-ştiu-ce cartelă de nu-ştiu-câte minute. Perfect! Am ajuns la chioşc. Cer Adevărul. Îmi dă ziarele. Şi îmi pune în faţă ditamai catastiful. Şi eu care credeam că are vreo 200 de pagini. "Lasă că e bine să fie mai multe sute de pagini. De-abia am ce să citesc până apare volumul al doilea", mi-am spus. La şcoală, ca de obicei, toţi să vadă ce carte e. Marius, un coleg de-al meu, era la fel de încântat ca şi mine. Mi-a spus că mama lui i-o cumpărase de dimineaţă. N-o văzusem pe dumneaei la chioşc. I-am împrumutat şi lui cartea după ce m-am semnat, însă nu i-am lăsat-o prea mult. Am înţeles că "Stăpânul..." n-a fost foarte căutată la chioşc. Colegii mei au găsit cartea şi vineri şi sâmbătă la chioşc. Au fost 50 de volume şi eu l-am luat pe primul.De pe 7 decembrie până pe vrea 10 decembrie (cam aşa)nu am mai avut curent electric. Îmi pusesem telefonul să sune la 5, dar când am văzut ce frig e, nu m-am mai dus. Bunică-mea a venit şi m-a întrebat. Mi-a spus că autobuzul nu trecuse. Nu mai aveam somn pentru că mă culcasem de la 8 seara, neavând ce face fără lumină. Am auzit pe la 5 jumate nişte maşini trecând, urmate fiind şi de autobuz. A venit din nou la mine şi m-a întrebat dacă mă duc. M-am îmbrăcat în viteză şi am plecat. Autobuzul avea să întârzie din cauza poleiului. Nu era nimeni la ora aia pe stradă. Nu erau nici lumini, nici câini, doar câte o maşină îmi lumina calea. Ploaia îngheţase pe firele de înaltă tensiune şi pe ramurile duzilor, iar acum ţurţuri mari cădeau fiind periculoşi pentru oricine. Sunetul căderii lor era înfiorător. Mă simţeam ca şi cum aş fi fost pierdută într-o pădure milenară îngheţată-În staţie erau vreo 3 con-sătence. La chioşc era un domn, care fusese profesor de rusă şi română la Liceul Agricol "Tase Dumitrescu", de-acolo din Mizil. Am făcut conversaţie. S-a lăudat că a fost în Rusia la Moscova. Că ruşii schiază la 4 dimineaţa şi că mănâncă îngheţată pe un ger ca al nostru de -20 de grade Celsius ca să se călească. Eu ţopăiam că-mi îngheţaseră picioarele şi ruşii strigau "Pârtie!!!" sau mâncau îngheţată la ora aia. Fenomenal! Şi el venise tot pentru volumul al doilea din "Stăpânul Inelelor", "Cele două turnuri". Era foarte sociabil, însă mă cam plictisise la un moment dat. Aşa că am început şi eu să mă laud. Că scriam a doua carte din viaţa mea, că aveam propuneri de la edituri, că luasem locul al IV-lea la "Romeo şi Julieta la Mizil". Mi-am luat cartea şi am plecat, nu înainte de a-mi lua rămas bun de la dânsul. Mi-a urat succes în viaţă! Se crăpase de ziuă când am plecat. M-am dus să-mi iau o pungă de "Madeleine" şi am plecat, grăbită să ajung la căldura clasei şi să deschid cartea ca s-o citesc. Era mult mai subţire decât "Frăţia Inelului". Formidabilă! Moartea lui Boromir m-a înduioşat mult. Îmi venea să plâng. Aş fi vrut ca să avem şi noi un conducător care să vorbească aşa despre poporul lui. Boromir nu era slab. Doar voia să folosească inelul pentur binele alor săi, asumându-şi riscul de a fi stăpânit de el. Ce sacrificiu mai mare este nevoie pentru poporul tău decât acesta. Voia să îndrepte totul.
Toată săptămâna a plouat şi apa a îngheţat pe fire. Țurțurii au căzut la fel de zgomotos. Întreaga natură părea că este făcută de sticlă. În nicio sală de artă n-am fi văzut ceva mai frumos decât asta. Totul în jur era magnific. Îmi plăcea. Era ca şi cum trăiam într-una din poveştile mele. Mă aşteptam să iasă zânele îmbrăcat în alb, cu vâsc pe frunte sau oamenii licurici să danseze în jurul becurilor de iluminat, care pentru mine semănau cu Luna. De data asta era singură la chioşc. Nu mai era nimeni altcineva. Presa tot nu venise. Tremuram, cu toate că eram îmbrăcată foarte gros. Un ger cumplit. Mă întrebam ce făceau ruşii la ora aia. Cum să mănânci îngheţată pe un ger atât de năprasnic? Simţeam cum îmi îngheaţă maţele numai gândindu-mă la acest lucru. Mi-am luat cartea şi am plecat. Era ceva mai groasă decât prima. Aşteptam cu nerăbdare s-o citesc. Nu era nimeni în clasă. Mi-am prins părul în glamourette, m-am încălzit puţin lângă calorifer şi m-am cufundat în scaun, citind. Dăduse soarele. Până a doua zi întreaga natură sculptată în gheaţă avea să fi dispărut, în urma ei rămânând nişte smocuri de iarbă ude şi negre de mucegai. Eu şi Hortensia priveam din autobuz formidabilele opere de artă. Îi dusesem mult lipsa Soarelui, însă acum când venise, în sfârşit, voiam să plece din nou. Spre vest cobora un soare cald, portocaliu spre roşu. Deasupra lui mai erau, încă, nişte urme ale păturii groase de nori. "Bun!", mi-am zis. "Până şi Soarele a devenit politic. Trezeşte-te la realitate, Co...."
Cartea "Maestrul şi Margareta" de Mihail Bulgakov am luat-o într-o dimineaţă rece. Îmi dăduseră nişte bani pe abonamente şi de liceu de la şcoală şi aveam nevoie să-mi cumpăr o carte, ceea ce nu mai făcusem de vreo lună şi ceva. Greu, ştiu. De data asta nu m-am mai trezit la 5 şi ceva pentru că ştiam că aveam s-o găsesc la chioşc. Autobuzul a oprit lângă parc, în spate la Sara Cafe. Era cald înăuntru. Am coborât. Frigul îmi pişca obrajii şi buricele degetelor, însă mi-am dat seama de asta mai târziu. Din spate, Hortensia m-a strigat pe nume. M-am oprit. În scurt timp a ajuns lângă mine.
- Unde te duci? m-a întrebat.
- La chioşc, am răspuns. Să-mi iau cartea.
- Aah, de-aia eşti tu aşa grăbită, nu?
- Exact.
- Nu mai fugi. Stai mai încet.
Ea este mult mai scundă decât mine, un pas de-al meu măsurând aproape doi de-ai ei. Pe drum s-a tot plâns că este prea frig şi că i-au încheţat anumite părţi ale corpului. Şi eu mă plângeam, numai că eu în tăcere. Uneori mai ziceam şi eu: "Da, aşa e" sau "Da, şi mie". Aproape am ajuns. O femeie bătrână, cam ciudată (avea părul vopsit prea negru pentru vârsta ei) şi-a luat un ziar. M-au trecut fiori. Am crezut că îşi luase Adevărul, dar nu şi-l luase. Apoi un domn, cu un burdihan de vreo 3 metri. Sigur acel domn şi-ar fi anunţat intrarea cu 2 minute înainte să ajungă într-o sală. Şi-a luat ziarul Click!, parcă. Bineînţeles! Toate târfele într-un ziar şi titluri "numai de primă pagină". Întreb de Adevărul. Îl are. Îmi iau cartea şi cele două ziare şi plec, mult mai fericită decât atunci când venisem. Am pus cartea înaintea ziarelor, ca să mă vadă lumea că am cumpărat o carte. Am ajuns la şcoală, am desfăcut-o şi am semnat-o. Ce dor îmi fusese să cumpăr o operă de artă! Nu contează formatul, ci rândurile pe care le citeşti.
Nu ştiu ce dracului s-a întâmplat că mi s-a şters ultima parte în care vorbeam de "Quo Vadis". Oricum, mă bucur că în sfârşit o am, deşi nu am cumpărat-o eu, ci tata.
Nu ştiu ce naiba e în capul ăstora de la Adevărul că bagă numai cărţi de care nu a auzit nici Dracu. Poate că sunt eu debilă, dar îmi place să cred despre mine că ştiu cât de cât nişte cărţi şi nişte autori care merită a fi citiţi.
101 de cărţi de citit într-o viaţă:
- Crimă și pedeapsă* - Fiodor Dostoievski - luată
- Crimă și pedeapsă** - Fiodor Dostoievski
- Legiunea blestemaților - Sven Hassel – 28 octombrie 2010 - neinteresată
- Răscoala - Liviu Rebreanu – 4 noiembrie - o am
- Shining - Stephen King - 11 noiembrie - neinteresată
- 2001: O odisee spațială - Arthur C. Clarke - 18 noiembrie - neinteresată
- Prinț și cerșetor și Wilson Zevzecul - Mark Twain - 25 noiembrie. - luată
- Stapanul inelelor* - J.R.R. Tolkien - 2 decembrie 2010 - recomandare
- Stapanul inelelor** - J.R.R. Tolkien - 9 decembrie 2010 - recomandare
- Stapanul inelelor*** - J.R.R. Tolkien - 16 decembrie 2010 - recomandare
- Colind de Crăciun - Charles Dickens - 23 decembrie 2010 - negăsită
- Othello. Îmblânzirea scorpiei - William Shakespeare - 30 decembrie 2010 - le am
- Poezii - Mihai Eminescu - 6 ianuarie 2011 - o am
- Muntele vrăjit* - Thomas Mann - 13 ianuarie 2011 - fără resurse financiare
- Muntele vrăjit** - Thomas Mann - 20 ianuarie 2011
- Legături primejdioase - Choderlos de Laclos - 27 ianuarie 2011 - neinteresată
- Lupul de stepă - Herman Hesse - 3 februarie 2011 - o am, cred
- Maestrul și Margareta - Mihail Bulgakov - 10 februarie 2011 - recomand
- Colț alb. Mihail, câine de circ - Jack London - 17 februarie 2011 - le am
- Papagalul lui Flaubert - Julian Barnes - 24 februarie 2011 - neinteresată
- Quo Vadis* - Henryk Sienkiewicz - 3 martie 2011 - recomandare
- Quo Vadis** - Henryk Sienkiewicz - 10 martie 2011 - recomandare
- Douasprezece scaune - Ilf si Petrov- 17 martie 2011 - aş vrea-o/dar nu prea
- Vitelul de aur - Ilf si Petrov - 24 martie 2011 - şi pe-asta la fel
- Castelul - Franz Kafka - 31 martie 2011 - n-o vreau
- Prima anchetă a lui Maigret. Maigret și bătrâna doamnă - Georges Simenon - 7 aprilie 2011 - n-o vreau
- Interviu cu un vampir - Anne Rice - n-o vreau. Asta NU E CARTE PE CARE TREBUIE S-O CITEŞTI ÎNTR-O VIAŢĂ. Nu e nimic atât de important la ea.
- Fantoma de la Operă - Gaston Leroux - o vreau
- Un cuib de nobili - I.S. Turgheniev - 28 aprilie 2011
- Planeta maimuţelor - Pierre Boulle - 5 mai 2011 - n-o vreau
- Fructele mâniei vol 1. - John Steinbeck - 12 mai 2011
- Fructele mâniei vol. 2 - John Steinbeck - 19 mai 2011
- Tess d'Uberville - Thomas Hardy - 26 mai 2011
- Născuţi Asasini - John August, Jane Hamsher - 2 iunie 2011 - n-o vreau
- Moarte pe Nil - Agatha Christie - 9 iunie 2011 - n-o vreau
- Cele 120 de zile ale Sodomei - Marchizul de Sade - 16 iunie 2011 - n-o vreau
- Momente şi Schiţe - I.L. Caragiale - 23 iunie - o am
- Alegerea Sofiei - William Styron - n-o vreau
- Alegerea Sofiei vol. 2
- Femeia la 30 de ani, Eugenie Grandet - Honore de Balzac - n-o vreau
- Don Quijote vol. 1 - Miguel de Cervantes - 21 iulie 2011
- Don Quijote vol. 2
- Don Quijote vol. 3
- Schimb de dame - David Lodge - 11 august 2011
- Frankenstein - Mary Shelley - în niciun caz nu o vreau
- Comoara din lacul de argint - Karl May - 25 august 2011 - o vreau
Stiloul veşnic este un stilou cu ajutorul căruia un scriitor îşi scrie toate ideile într-o viaţă. Un scriitor fără stiloul veşnic nu mai e scriitor. Un scriitor este onorat atunci când un alt scriitor îi oferă stiloul lui veşnic sau neveşnic (am văzut asta în "A brilliant mind" cu Russel Crowe).
Mă bucur că mai sunt tineri pasionaţi de citit cărţi!
RăspundețiȘtergerePoate ar trebui să citeşti şi romane istorice sau istorie pentru că îţi lărgesc mai mult şi corect viziunea asupra trecutului şi a vieţii şi umanităţii în general.
Felicitările mele şi mergi pe drumul ales!
Şi să continui să scrii!
O mică obs. nevinovată: Corect e serviciu, fie că e vorba de slujbă sau de un set de ceşti din vitrina bunicii!
PS Nu trebuie să ţii cont de "sfaturile" mele!
Toate cele bune!
Aurel
Mulţumesc mult, domnul Aurel. Mă bucur că cineva din afară mi-a lăsat un coentariu. Mulţumesc pentru sfat. Îmi place mai mult cum sună "servici" decat "serviciu". În graiul nostru şi muntean şi ţărănesc aşa îi spunem. Cat despre romanul istoric, sunt încă prea tanără şi n-am citit foarte multe cărţi. Încerc să-mi definesc stilul literar citind cărţi cat mai variate. Lista mea de dorinţe la librarultau.ro însumează aproximativ 350 de cărţi de cumpărat. Majoritatea cărţilor din această listă sunt istorice. Am şi eu cateva carţi de scris în acest gen. Şi sper că le voi scrie cand mă voi fi format ca scriitoare.
RăspundețiȘtergereSuper interesant cum din cumpararea unor carti ajungi sa scrii asemenea povesti. Imi super- place postarea asta!
RăspundețiȘtergereAi uitat cum nu ai vrut a imi imprumuti LOTR pt ca nici eu nu ti-am dat Zori de Zi :D:D
Din fericire, oameni buni, mi-am procurat propriile carti, la 7:40 :)
Esti tare, fata, blogul e super misto si gata! :)
aoleo, ce am scris!
RăspundețiȘtergereAi uitat sa spui cum nu ai vrut sa imi imprumuti LOTR pt ca nici eu nu ti-am dat Zori de Zi :D:D
Nu ţi-am dat Stăpânul Inelelor pentru că nu voiam să ştiu niciuna din cărţile din colecţie în posesia altcuiva. Ştii foarte bine cum mă comport eu cu cărţile mele. Dacă era cartea tatălui meu, ţi-o împrumutam. Şi în legătură cu Zori de Zi, tu nu erai obligată să mi-o dai. Mă plictisisem de moarte la Eclipsa aşa că nu mai voiam să am de-a face cu niciun fel de carte cu vampiri. Pe bune.
RăspundețiȘtergereNu iti mai amintesc cat te-ai rugat de mine, doar urasti vampirii :))
RăspundețiȘtergereNu m-am rugat de tine. Am luat cărţile de la colegele din clasă pentru că tu nu le aveai la momentul respectiv. Pe Eclipsa ţi-am cerut-o, parcă. Şi m-am plictisit de moarte de ea, de-aia nu am mai cerut-o pe ultima.
RăspundețiȘtergereTess d'Uberville scrisa de Thomas Hardy este inca o carte pe care trebuie sa o ai in biblioteca! :) E foarte frumoasa dar trista!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru idee. Nu am citit-o, ce-i drept! Poate am să o citesc cât de curând dacă timpul îmi permite.
Ștergere