Degradarea pădurilor şi pajiştilor

       Poluarea reprezintă acea acţiune, naturală sau antropică, care duce la distrugerea întregului mediu (acvatic, terestru, aerian).

       Poluarea naturală, devine secundară în raport cu poluarea umană. Se manifestă prin:

- erupţii vulcanice;

- eroziunea solului din cauza averselor abundente. Acest tip de poluare este mai periculos atunci când terenul este lipsit de vegetaţie sau în pantă;

- reziduurile animale sau vegetale.

       Poluarea omului se manifestă prin:

- activităţi comerciale şi de transport;

- revărsări petrolifere;

- aruncarea deşeurilor menajere în locuri nepermise;

- gazele toxice emanate de furnalele uzinelor şi fabricilor;

- forări la mare adâncime;

- pesticide, îngrăşăminte chimice;

- ape uzate şi nămoluri menajere.

       Din urma poluării antropice şi naturale, cele care au de suferit cel mai mult sunt pădurile şi pajiştile.

Pădurea

      În urma erupţiilor vulcanice rămân păduri rase de pe faţa Pământului. Nu mor atât copacii, ci şi vieţuitoarele care îşi aveau sălaşul în pădure. Sunt eliminate gaze, vapori, particule solide, care sunt transportate pe mari distanţe de către curenţii de aer. Apar ploi acide, care se aştern pe suprafeţele împădurite şi pe pajişti, făcându-le otrăvitoare pentru animale. Atunci când nu sunt păduri pe dealuri, care să menţină solul, în urma ploilor abundente, au loc alunecări de teren, care au ca urmări, distrugeri materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

      Activităţile comerciale şi de transport (maritime, feroviare şi rutiere, şi aeriene) au ca urmare poluarea acestor trei medii prin eliminarea în număr excesiv de carbonaţi şi sulfaţi. Apare efectul de seră, care duce la topirea calotelor glaciare. Pădurile, fiind tăiate de către oameni pentru combustibil şi mobilă, nu mai au cum să asigure planetei necesarul de oxigen, rezultat în urma procesului de fotosinteză. Practic, oamenii, prin activităţile lor, se sinucid.

      Munţii de gunoaie din păduri şi de pe pajişti omoară vegetaţia, asigurătoare de O₂, distrugând principalele surse de hrană şi de oxigen necesare supravieţuirii atât oamenilor cât şi animalelor.

       Gazele toxice, emanate de furnalele uzinelor şi fabricilor, au aceleaşi efecte ca şi activităţile comerciale şi de transport, mărind efectul de seră.

       Pesticidele şi îngrăşămintele chimice afectează fertilitatea solului, şi deci şi capacitatea sa bio-productivă. Apele uzate şi nămolurile menajere poluează râurile şi fluviile din care pădurile îşi trag seva.

      

       Cauzele degradării pajiştilor sunt:

- suprapăşunatul şi subpăşunatul;

- abandonul pajiştilor;

- acumularea de litieră;

- împădurirea.

       Suprapăşunatul şi subpăşunatul sunt activităţi care produc tulburări majore în cadrul pajiştilor, ele având nevoie de un păşunat normal.

       Din punct de vedere al ecologiei, abandonul pajiştilor are consecinţe mai grave pentru pajişti decât subpăşunatul.

       Litiera (pătura de frunze uscate) nu mai permite razelor solare să ajungă la iarba de pe pajişte, împiedicând astfel procesul de fotosinteză. Duce, în final, la distrugerea completă a pajiştii.

       Împădurirea. Este un caz al subpăşunatului şi abandonului. Neîngrijirea pajiştii duce, în final, la instalarea rapidă a vegetaţiei lemnoase.

       Măsuri de îngrijire a pajiştilor:

- reconstrucţia habitatului de păşunat;

- cosirea tradiţională (manuală);

- cosirea mecanică şi îndepărtarea stratului vegetal;

- controlul utilizării fertilizanţilor;

- controlul aplicării amendamentelor de calciu;

- controlul speciilor invazive, inclusiv a celor lemnoase.

       Prin activităţile sale, omul distruge mediul în care trăieşte şi sigurele sale surse de hrană şi oxigen, însă, cu ajutorul ştiinţei şi a conştiinţei sale poate avea grijă de habitatul său şi să îl amelioreze.

Pajiştea

[asta e tema de vacanţă la geografie]