CARTE: "Şoareci şi oameni" de John Steinbeck

            „Şoareci şi oameni” este o nuvelă realistă şi naturalistă a autorului John Steinbeck, publicată în 1937.

            Pentru a scrie cartea, Steinbeck s-a inspirat din propria sa experienţă; în adolescenţă, mai exact în 1910, lucrase cu fermieri emigranţi.

            Titlul nuvelei este inspirat de poemul lui Robert Burns, „Către un şoarece” (scris în 1785), care recită: „Cele mai bune planuri ale oamenilor şi şoarecilor / Adesea merg prost” (traducere proprie).

            Despre „Şoareci şi oameni” putem spune că urmăreşte două teme: cea realistă şi cea naturalistă. Cea realistă este reprezentată de viaţa la fermă şi de demersurile celor doi prieteni în încercarea de a-şi găsi un loc de muncă şi, implicit, de a-şi cumpăra o nouă viaţă. Ferma pe care George o descrie în mod constant lui Lennie - acele câțiva hectare de teren pe care își vor cultiva propria hrană și își vor hrăni animalele - este unul dintre cele mai puternice simboluri din carte. Aceasta seduce nu numai celelalte personaje, ci și cititorul, care, ca și bărbații, vrea să creadă în posibilitatea unei vieți libere, idilice pe care o promite.

            „ – Na, bine! Într-o zi o să adunăm nişte parale, o să ne luăm o căsuţă şi vreo două pogoane de pământ şi-o vacă şi nişte porci şi...

            – Şi-o să trăim din belşugu’ pământului! strigă Lennie. Şi-o s-avem iepuri. Zi, mai departe, George! Zi ce-o s-avem în grădină şi despre iepurii din cuşti şi despre cum o să ploaie iarna şi despre sobă şi cât de groasă o să fie smântâna pe lapte, de abia dac-o s-o putem tăia. Zi şi de-asta, George!” (pag. 25).

Candy este imediat atras de această viziune şi chiar cinicul Crooks speră că Lennie și George îi vor lăsa să trăiască acolo. Un paradis pentru bărbații care doresc să fie stăpâni ai vieții lor, ferma reprezintă posibilitatea libertății, încrederea în sine și protecția față de cruzimile lumii.

Tema naturalistă este reprezentată de încetinirea mentală a lui Lennie, care afectează întreaga acţiune. El are obiceiul de a mângâia animăluţe, pe care însă le omoară din greşeală. De fapt, acţiunea începe când cei doi pornesc la drum şi Lennie mângâie un şoarece mort.

            „ – Ce-ai scos din buzunar?

            – N-am nimic în buzunar, zise Lennie şmechereşte.

            – Asta ştiu. Fin’că-i la tine în mână. Ce-ai în mână... Ce-ascunzi?

            – N-am nimica, George. Zău.

            – Hai, dă-l încoa’.

            Lennie îşi scoase pumnul închis dinspre George.

            – Îi numa’ un şoarec, George.

            – Un şoarec? Un şoarec viu?

         – Nuuu! Numa’ un şoarec mort, George. Nu l-am omorât io. Zău. L-am găsit. L-am găsit mort.” (pp. 11-12).

Şoarecii şi căţelul pe care Lennie îi omoară reprezintă victoria celor puternici asupra celor slabi. Lennie îi ucide din greşeală din cauză că este incapabil să îşi recunoască propria forţă. Asemenea lor, uriaşul Lennie va cunoaşte un destin tragic, din cauză că nu este conştient de forţele malevolente care îi dau târcoale.

Alte motive care denotă că lucrarea este naturalistă sunt : momentul în care Curley îl bate pe Lenny, pumnul sfărâmat al lui Curley, agresivitatea acestuia, mâna lipsă a lui Candy, uciderea căţelului şi a soţiei lui Curley şi ascunderea acestora în fân şi, în final, moartea lui Lennie.

            "Şoareci şi oameni" ne învață o lecție sumbră despre natura existenței umane. Aproape toate personajele, inclusiv George, Lennie, Candy, Crooks și soția lui Curley, recunosc, la un moment dat, că au un sentiment profund de singurătate și izolare. Fiecare își dorește confortul unui prieten, dar în schimb preferă să se confeseze unui străin. Faptul că preferă acest gen de destăinuire, de teama de a nu fi alungaţi, arată disperarea lor. Pentru George, acest tip de camaraderie moare odată cu Lennie, şi după cum a estimat iniţial, merge în viaţă de unul singur.

            Soția lui Curley admite că mariajul său este nefericit, iar Crooks îi spune lui Lennie că viața nu este bună fără un partener în care să se întoarcă în momente de confuzie și de nevoie. Caracterele devin neajutorate prin izolarea lor și totuși, chiar și în cel mai slab moment, ei încearcă să-i distrugă pe cei mai slabi decât ei. Poate că cel mai puternic exemplu al acestei tendințe crude este atunci când Crooks critică visul lui Lennie despre fermă și dependența lui de George. După ce și-a recunoscut propriile vulnerabilități – el este un om negru cu spatele încremenit, care dorește să-și facă o prietenie – Crooks zgâlțâie slăbiciunile lui Lennie.

În scene precum aceasta, Steinbeck înregistrează un adevăr uman profund: opresiunea nu vine numai din mâinile celor puternici. Crooks pare a fi cel mai puternic atunci când aproape l-a redus pe Lennie la lacrimi, insuflându-i teama că ceva rău s-a întâmplat cu George. La fel ca el se simte soția lui Curley când ea amenință pe să-l Crooks că-l linşează. Nuvela sugerează că cel mai vizibil fel de tărie este însuși născut din slăbiciune.

            Unul dintre motivele pentru care sfârșitul tragic al prieteniei lui George și Lennie are un impact atât de profund este că cititorul poate simți că prietenii au pierdut până la sfârșitul nuvelei un vis mai mare decât ei înșiși. Ferma la care George și Lennie intenționează să trăiască - un loc în care nimeni nu ajunge vreodată – are o calitate magnetică, după cum arată Crooks. După ce a auzit o descriere a acesteia, de doar câteva propoziții, Candy este complet atras de magia sa. Crooks în schimb, a văzut mulţi oameni care se află sub aceeași vrajă stupidă și totuși nu se poate abţine să nu-i ceară lui Lennie un petic de pământ pe care să-l sape. Bărbații din „Şoareci și oameni” doresc să se unească într-un mod care să le permită să fie frați. Adică, doresc să trăiască în interesul celorlalți, să se protejeze reciproc și să știe că există cineva în lume dedicat protejării lor. Având în vedere condițiile dure și singure în care trăiesc acești bărbați, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că ei idealizează în acest fel ideile de prietenie între bărbați.

            În cele din urmă, totuși, lumea este un loc prea dur pentru a susține astfel de relații. Lennie și George, care se apropie cel mai mult de realizarea acestui ideal al fraternității, sunt nevoiți să se despartă în mod tragic. Cu aceasta, o prietenie rară dispare, dar restul lumii – reprezentată de Curley și Carlson, care îl urmăresc pe George depărtându-se de corpul mort al prietenului său – nu reușește să o recunoască sau să o aprecieze.

            Majoritatea personajelor din "Şoareci şi oameni" visează, la un moment,o viață diferită. Înainte de moartea ei, soția lui Curley își mărturisește dorința de a fi o actriţă. Crooks își imaginează săpând peticul de pământ de la ferma lui Lennie, iar Candy se agaţă cu disperare de viziunea lui George de a deține câteva hectare. Înainte de începerea acțiunii povestii, circumstanțele au jefuit majoritatea personajelor acestor dorințe. Soția lui Curley, de exemplu, și-a dat demisia în favoarea unei căsnicii neîndeplinite.

            Ceea ce face ca toate aceste vise să fie în mod tipic americane este că visătorii doresc fericirea neînvinsă, libertatea de a-și urma propriile dorințe. Visul lui George și al lui Lennie de a deține o fermă, care să le permită să se întrețină și, cel mai important, să le ofere protecție împotriva unei lumi nepotrivite, reprezintă un ideal prototipic american. Călătoria lor, care-l trezește pe George față de imposibilitatea acestui vis, dovedește cu tristețe că Crooks are dreptate: astfel de paradisuri de libertate, mulțumire și siguranță nu se găsesc în această lume.

            Reprezentarea femeilor în nuvelă este limitată și neclară. Învățăm mai devreme că Lennie și George au plecat din ferma anterioară, din cauza unei femei. Neînțelegând dragostea lui Lennie de lucruri delicate, o femeie l-a acuzat de viol pentru atingerea rochiei ei. George îl ia pe Lennie pentru comportamentul său, dar este convins că femeile sunt întotdeauna cauza unor astfel de probleme. Iubirea lor sexuală, crede el, ispitește oamenii să se comporte în moduri pe care altfel nu le-ar fi făcut.

            O vizită la bordel este suficientă pentru George, și nu are nici o dorință pentru o parteneră sau o soție. Soția lui Curley, singura femeie care apare în nuvelă, pare să susțină inițial părerea lui George despre căsătorie. Nemulțumită de căsnicia cu un bărbat brutal și plictisită de viață în fermă, ea caută mereu emoții sau necazuri. Într-unul dintre momentele sale mai revelatoare, ea amenință să-l linşeze pe negru, dacă se plânge de ea șefului.

            Insistența ei asupra flirtului cu Lennie duce la un sfârşit nefericit. Deși Steinbeck oferă în cele din urmă o viziune simpatică asupra soției lui Curley, permițându-i să-și spună nefericirea și visul ei pentru o viață mai bună, femeile nu au nici un loc în viziunea idealizată a autorului despre o lume structurată în jurul legăturilor frățești ale oamenilor.

            Steinbeck explorează diferite tipuri de forță și slăbiciune pe parcursul novelei. Primul și cel mai evident este forța fizică. Pe măsură ce povestea se deschide, Steinbeck arată cum Lennie posedă puterea fizică dincolo de controlul său, ca atunci când nu poate ajuta la uciderea șoarecilor. Marea putere fizică este, ca banii, destul de valoroasă pentru bărbați în circumstanțele lui George și Lennie. Curley, ca simbol al autorității pe fermă și al unui boxer campion, face ca acest lucru să devină clar imediat prin folosirea forței sale abrupte și temperamentului violent pentru a intimida bărbații și soția.

            Forța fizică nu este singura forță care oprimă oamenii din carte. Este tendința umană rigidă, predominantă, nu Curley, care îi învinge pe Lennie și pe George în cele din urmă. Dimensiunea fizică și puterea lui Lennie se dovedesc a fi neputincioase; în fața acestor legi universale, el este absolut lipsit de apărare și, prin urmare, de unică folosință.

            "Şoareci şi oameni" este o poveste de prietenie care triumfă indiferent de obstacol. Dar, nuvela este, de asemenea, extrem de relevatoare asupra societăţii în care acţiunea este stabilită. Fără a deveni dogmatică sau formală, romanul examinează multe dintre prejudecățile de atunci: rasismul, sexismul și prejudecățile față de cei cu dizabilități. Puterea scrisului lui John Steinbeck stă în faptul că el tratează aceste probleme în termeni pur umani. El vede prejudecățile societății în ceea ce privește tragediile individuale, iar personajele sale încearcă să scape de acestea.

            Într-un fel, "Şoareci şi oameni" prezintă visurile unui mic grup de oameni și apoi contrastează aceste vise cu o realitate care nu poate fi atinsă, pe care personajele nu le pot atinge. Chiar dacă visul nu devine realitate, Steinbeck ne lasă cu un mesaj optimist. George și Lennie nu își îndeplinesc visul, dar prietenia lor se evidențiază ca un exemplu strălucitor despre modul în care oamenii pot trăi și iubi chiar și într-un cuvânt de înstrăinare și deconectare.