Metamorfoza

       Cum n-aveam somn, zic ia să mă mesăgesc cu A, cea mai bună prietenă a mea. Muream de somn, dar nu aveam chef să dorm şi i-am cerut să-mi spună o poveste prin mesaje. Iată ce-a ieşit: 

Brad Pitt
[de parcă n-aţi şti]

        "Aceasta este povestea unei generaţii. O spun pentru că sunt singura care a trăit destul cât s-o audă. Unora le-au sângerat urechile. Mie nu.
        Într-o toamnă alunecoasă şi plină de boboci, o fetiţă stătea pe şanţ şi îşi făcea unghiile. Să fi avut vreo 60-70 de ani. Încă tinerică, deci.
        Şi pe când sufla în unghii să se usuce, o mare lighioaie apăru de după WC-ul din curte. Fata era, dar, în obor, aproape de locul unde se descărca... nervos. Lighioaia avea păru lung şi negru şi o barbă înfiorătoare ca voalul unei indience. Se apropia de ea torcând ca o chitară neacordată. Fata ştia că nu poate să lupte pentru că unghiile nu era complet uscate, aşa că aruncă cu oja în el. Efectul- miraculos, îi vopsi barba lighioaiei, roşu aprins.
        Lighioaia se sperie, apoi se înfurie aşa de tare că restul feţei i se înroşi mai tare ca barba. Copila era terminată. Atunci, ce se gândi?
        "Ia să-l iau eu pe Barbă Roşie ăsta pe la Gherghina a lui W-ul!" şi îi propuse acest lucru lighioaiei. Totuşi, acesta fu de neînduplecat. "Hai, mă, e bună, stă ca o cloşcă!" "Întotdeauna am preferat curcile!" Şi se năpusti asupra ei. Într-o rostogolire năprasnică, fetiţa simţi cum era bătută cu ceva la fund. Realiză imediat că era vorba de piciorul ei stâng. Brusc, de nicăieri, un tânăr flăcău apăru nervos. Părul lui galben cu roz o linişti pe copilă. "De câte ori ţi-am zis să nu mai fugi din lesă? Treci aici, pletos netrebnic!" Acesta se supuse. Pentru copilă era, însă, prea târziu. Cu ultima suflare, îşi aminti de întrebarea pe care fratele-i milionar i-o pusese cu mulţi ani în urmă şi îi rosti răspunsul zâmbind: "Nu, băi Brad Pitt, ce-ai?"         
        Aceasta este povestea fetei omorâte de Barbă roşie. Eu o ştiu, căci eu am fost acolo. Din cauza mea, bărbatul cu păr galben nu l-a bătut măr pe pletos. A mea, şi a sărutului meu."




       Bineînţeles, eu m-am lungit cu vorba timp de două zile şi am scris o poveste mult mai lungă şi mai puţin amuzantă. Chestia e că m-am surprins pe mine însămi pentru că atunci când A a transcris conversaţia pe hârtie, nu mi-a venit să cred că eu am scris aşa ceva. Ceea ce face povestea amuzantă sunt comentariile lui A asupra textului. Textul ei are mai multă semnificaţie pentru noi decât are pentru voi, deci înseamnă mai mult pentru mine şi A decât ceea ce am scris eu. 

Ben Barnes
[de parcă mai e nevoie să spun]

       "Era odată un conte întunecat, care avea un cal negru şi care se numea Ben Barnes. Şi contele Barnes nu era iubit de nimeni şi nu iubea pe nimeni. De aceea era şi foarte rău şi trist şi lumea din ţinutul lui nu voi să-l supere cu nimic. Şi într-o zi, pe când Ben mergea călare cu suita lui în ţinut ca să-l inspecteze, văzu lângă biserică un înger de copilă, albă, blondă şi cu ochii mai albaştri decât cerul. '
        - Cine este ea?  îl întrebă Barnes pe omul lui cel mai loial. Omul răspunse: "E sora popii."Contele spuse: 'Să vină la palat. Am să-i arât ceva'."
A: E mare, roz, din fier cu luminiţe :)))
       Fata se duse că, de, nu voia să-şi piardă capul. Se îmbrăcă cu ce avea ea mai frumos şi porni spre palatul lui Ben. Tremură când intră în sala cea mare şi-l văzu pe Ben atât de frumos şi de maiestuos. Ştia că e ceva bun în el, aşa cum e în fiecare persoană. 'Stăpâne, m-ai chemat?' întrebă ea emoţionată. 'Vreau să-ţi iei bagajele şi să rămâi la mine.' spuse el hotărât. Fata nu se putea opune nicio clipă stăpânului ei. Şi se mută la el. Şi observă că nu este atât de rău pe cât credea lumea. Era chiar foarte grijuliu şi emoţionant uneori. După trei luni îşi dădură seama că se iubesc cu adevărat şi se luară ca soţi cu fastul cuvenit unui rege.

Scuze, nu e blondă,
deci prefăceţi-vă că este!

A: Te anunţ peste două luni :)))
       Şi veni şi noaptea nunţii şi mai multe nopţi după. Iar contele nu îşi dădea seama de ce ea voia să doarmă goală numai cu lumina stinsă. O fi avut vreun defect? Nu, era perfectă la atingere. Dar el o iubea aşa cum era, adică simplă şi iubitoare. Trecuseră luni întregi, iar contele era fericit şi bun la suflet. Ai fi zis că cineva i-ar fi luat  toată răutatea din suflet şi închis-o pe vecie undeva departe. Zile şi nopţi treceau, iar zeii nu le dădeau şi lor un copil, rodul iubirii lor. Se gândeau serios la asta şi munceau din greu.
A: Riţa-riţa! b-) 
       Şi s-au dus la mulţi medici ca să vadă care era problema şi au adus ofrande în multe temple. Până la urmă ea rămase gravidă, iar doctorul îi spuse să stea relaxată ca să nu piardă copilul şi decise să plece din tărâm, unde viaţa politică şi socială a ţăranilor o stresau foarte tare. Ben nu putea veni cu ea pentru că trebuia să aibă grijă de tot.
A: Bahamas, baby!
       Îşi făcu bagajele să plece, iar Ben o invită la o ultimă drumeţie călare. Erau însoţiţi de un convoi uriaş, iar ei erau în frunte. Şi râdeau şi glumeau de îţi era mai mare dragul să îi priveşti. Şi cum mergeau ei aşa prin pădure, iată un lup singuratic fugind dintr-un tufiş. Cum calul ei era foarte puternic şi nărăvaş, se sperie şi se ridică pe picioarele din spate. Copila căzu la pământ şi leşină imediat.
A: Era Jabob!!! b-) Hei, stai aşa, parcă gravidele n-au voie să călărească :|
       Ben ţipă când o văzu căzută şi se dădu imediat jos de pe cal. Şi oamenii lui se dădură jos ca să ţină în frâu armăsarul negru. Alţi doi  se duseră să răpună lupul cu suliţele.
A: Saracul Jake... :( 
      Ben văzu că nu respiră şi îi rupse corsetul dintr-o mişcare. Ea scânci şi trase o gură de aer. Ben o întoarse pe o parte ca să nu se înece cu limba. Umerii ei albi erau goi, iar pe cel stâng lui Ben i se păru că vede o urmă. O studie mai atent şi văzu că era o arsură, o cicatrice nici veche, nici nouă, în formă de floare de crin. Sufletul îi îngheţă.

       - Stăpâne, e înfierată, spuse omul lui cel mai de încredere, de parcă Ben era orb şi nu vedea asta.
       - Aşteptaţi-mă la ieşirea din pădure! Am ceva de făcut mai întâi. 
       Soţia lui îşi reveni în simţiri. Îi întâlni privirea plină de ură şi dispreţ şi nu putea să spună decât:
       - Iartă-mă! Am vrut să-ţi spun... 
       - Ajunge! ţipă Barnes i se ridică de lângă ea. Voise şi ea să se ridice, dar picioarele i se încurcară în rochia mare şi rămase în genunchi. Ţipă:
       - Iartă-mă! Pot să îţi explic!
       Dar Ben stătea cu spatele la ea şi părea că nu ascultă.
A: Bou' dracului, parcă o iubea :-w
       Dintr-o dată, contele îşi scoase sabia argintie din teacă şi o privi preţ de câteva secunde. Femeia reuşi să-şi adune fustele în spatele lui şi să se ridice în picioare. Ben se întoarse către ea, cu sabia în mână. Cum văzu privirea lui Ben şi sabia în mâna lui, înţelese că  acesta avea să-i fie sfârşitul. Lacrimile îi udaseră deja ochii şi căzu în genunchi.

       - Pot să-ţi explic. Nu a fost vina mea!

       Dar Ben nu asculta. Îşi ridică sabia în aer, gata să lovească.
A: Dar bou' dracului nu se lăsă aşa uşor :)))       
       Când colo, ce să vezi? O rupse la fugă. Fugi şi el după ea şi o prinse imediat de mijloc. Nu e greu să prinzi din urmă o femeie, mai ales una îmbrăcată astfel. Ţipa şi plângea în braţele lui, dar nu se zbătea, fiindcă ştia că nu i se poate opune.

       - Trebuie să înţelegi. Nu am vrut să omor. M-am apărat doar. Doar m-am apărat şi l-am ucis. Îmi pare rău.

A: Bou' dracului ar trebui să-şi dea seama că e gravidă x(
       Barnes o lăsă la pământ şi fu gata să lovească din nou, dar ea fugi iarăşi.

       - M-a violat. Şi-a bătut joc de mine în ultimul hal! A vrut să mă ucidă apoi. M-am luptat cu el şi l-am omorât. A fost foarte rapid. Nici nu mai ştiu cum s-a întâmplat!

A: Cu priiizaaaa! >:)
       Ben se calmă. Lăsă sabia, o ridică pe ea de la pământ şi o privi în ochi.

       - Şi mie de ce nu mi-ai spus nimic?

       - Pentru că mi-era teamă ca nu cumva să mă omori. 

       - De ce ai mai venit la palat dacă îţi era frică? De ce ai mai rămas la mine?

       - Pentru că m-am îndrăgostit imediat de tine. 

       - Minţi!

       - Nu mint. 

       - Cum ai scăpat din închisoare?

       - Am avut conexiuni externe...

A: Vodafone, Cosmote...

       - Popa?

       Ea nu răspunse.

       - Spune! Ori altfel...

       - Da, el.

       - Nu e fratele tău, nu? Şi nici popă nu e. Spune!

       - Nu e nici una, nici alta. 

       - Cine e?

       - Un tâlhar. A fost iubitul meu înainte să mă iei la tine. M-a văzut singură pe lume, după ce...Şi a avut grijă de mine.

A: Să nu-mi spui că are burtă şi la geamul lui au loc ritualuri- cine romantice. Ce-i mai place viaţa lu' ne-popa ăsta! b-)

       - Deci nu m-ai iubit nicio clipă. Erai în pat cu mine şi te gândeai la el.

       - Nu e adevărat. Pe tine te-am iubit  din prima clipă, iar el a devenit o fantomă pentru mine.

A: Un fel de Casper cu un crucifix fals :)))

       - E purul adevăr. Dacă e să mor pentru cât de mult te iubesc, atunci mor de plăcere.

A

A: Dacă te caftesc, te caftesc cu drag :))) Ar trebui să postăm chestia asta pe blog. Cu tot cu intervenţiile mele chirurgicale. Ar ieşi bestial! :)

       - Minţi. Eşti o mincinoasă. Toată viaţa ta e o minciună. M-ai făcut să te iubesc, să-ţi dau totul şi m-am transformat eu însumi într-o minciună. Nu. Nu o să te omor...

       - Mulţumesc, mulţumesc, bărbate...

       - Dar te alung. Nu vreau să te mai văd vreodată.

       În momentul acela, femeia ar fi acceptat mai bine moartea.

       - Gândeşte-te! Alungându-mă pe mine îţi alungi şi unicul copil.

       - Copilul meu? Al meu sau al lui? Cu siguranţă te spovedea ca lumea când eu eram plecat cu treburi. Dispari înainte să mă răzgândesc şi să te omor. Pleacă!!!

A: Ce, mă? O spovedea şi pe ea 5 ore ca pe alţii :))) Ar trebui să o trimită în biserica mă-sii sau să o pună să meargă drept cu Biblia pe cap :)))
       Plecă, cu lacrimi în ochi şi o durere insuportabilă în suflet. Şi el plecă fără să se uite înapoi.

       - O să ţi se facă dor de mine şi o să mă cauţi peste tot, dar nu o să mă găseşti nicăieri, ţi-o promit!

        "Deja îmi e dor de tine!" gândi el şi o rupse la fugă. Voia doar să alerge înspre ea, să o strângă aşa de tare încât să o lase fără aer şi să-i spună cât de mult o iubeşte, însă nu putea accepta o criminală drept soţie. Alerga pentru că el nu era omul care să simtă aşa ceva. Strigătele ei erau atât de înduioşătoare încât ai fi zis că era o vrăjitoare. Nu mai voia să audă nimic sau să simtă ceva.

A: Auzi, da' el până acum dormea sau cum naibii nu şi-a dat seama dacă e virgină sau nu? Bou ca bou, da' până unde? :))
Eu: Nu se mai poartă virginitatea la floralieni. Era doar o ţărancă.
A: Ete, pârţ. Trebuia să caşte ochii, nu s-o acuze p-asta ca bou' dracului ce e x(
Eu: Era orbit de furie. Am zis de la început că era un om rău. Regretă mai târziu greşeala asta.
A: Era orbit de prostie. Vreau ca popa să fie David Bisbal :x
Eu: Continuarea altădată că mă dor degetele.A: Daaaamn!!! x(









P.S.: NU MI SE SPUNE DEGEABA IOANA SAVIN.
P.P.S.: Femeile au voie să circule când sunt gravide, dar trebuie să aibă mare grijă după 7 luni încolo.
P.P.P.S: Puteţi accesa această postare şi de pe blogul prietenei mele A, pur şi simplu făcând click pe fiecare A de tipar din text.