Poveste cu final fericit:)))=)))))

       A fost odată ca niciodată, departe de tot, după cele mai albastre mări, după cele mai întinse câmpii, după cei mai întunecaţi codri, după cei mai înalţi munţi, un regat atât de superb, încât nici un munte de diamant nu i se putea împotrivi la strălucire. Şi acest regat, atât de fastuos şi de puternic, era condus de o prinţesă pe măsură, Prinţesa M., care-şi iubea supuşii mai ceva decât pe sine şi care o iubeau, dar ea nu cunoscuse deloc dragostea adevărată. Şi ce se gândi Prinţesa M. într-o zi? Să organizeze un turnir. Nu va acorda mâna ei celui mai puternic, nici celui mai bogat din regatele din jur, nici celui care avea să câştige turnirul, ci voia doar să vadă cât de om este fiecare. Toţi prinţii fuseseră trimişi în regatele lor fără niciun răspuns, fără niciun cadou. Nu fusese convinsă de nimeni. Credea că avea să moară fără a fi cunoscut vreodată iubirea. Dar, într-o noapte, oare ce idee o trăzni pe Prinţesa M.? Să se deghizeze în fată săracă şi să se prezinte la curţile tuturor prinţilor, pentru a le propune să se căsătorească cu ea. Voia să vadă dacă ei puteau vedea după aparenţe. Niciunul însă nu îi făcuse pe plac. Unii nici măcar nu voiseră să o primească în audienţă, alţii nici nu se uitară la ea, alţii îi râseră în nas când o văzură atât de ponosită: "Ce? Cu tine? Eu sunt prinţ". După ce parcursese toate regatele, Prinţesa M. era şi fericită, şi tristă în acelaşi timp. Fericită că avusese norocul să nu se mărite cu niciunul dintre acei oameni haini, tristă pentru că nu găsise încă dragostea adevărat. "Eu nu am să iubesc pe nimeni, niciodată", se bocise ea în întuneric când ajunse acasă. Adormi. În vis îşi dădu seama că mai era un regat, care nu mai era vizitat de nimeni din afară pentru că era atât de sărac. Prinţesa se duse într-acolo deghizată. Prinţul S. o primise. Prinţul era îmbrăcat ca şi un om de rând din regatul ei, iar asta îi plăcuse mult. Prinţul o primi şi-i oferise adăpost şi un castron de supă caldă. Fusese darnic cu ea. Prinţul o întrebă pentru ce venise de atât de departe? Şi se întreba ce avea să-i ceară.
       - Vreau să mă căsătoresc cu tine, spuse ea.
       Prinţul zâmbi.
       - Te-ai căsători cu un om pe care nu-l cunoşti? Pentru asta ai venit tu aici?
       - Cred că te cunosc destul de bine, după felul în care m-ai tratat.
       - O să vorbim de dimineaţă, sunt obosit. Femeile or să-ţi arate unde e baia şi o să-ţi dea haine curate.
       A doua zi de dimineaţă, prinţul voia să afle mai multe despre această fată misterioasă. Prinţesa M. coborâse la micul dejun. Prinţul S. rămase uimit de furmuseţea ei. Nu purta nimic fastuos, doar nişte haine decente, dar acum nu mai avea părul îmbâcsit şi nici faţa murdară de tăciune. Era absolut superbă. Părul ei auriu strălucea mai ceva ca cel mai frumos asfinţit de soare. Şi zâmbetul, ah zâmbetul! Se topise complet.
       - Deci? zâmbi ea.
       - Eşti frumoasă.
       Prinţesa M. pufni în râs.
       - Nu la asta mă refeream. Te căsătoreşti cu mine?
       - Da.
       - Perfect.
       - Dar cine eşti?
       - Sunt Prinţesa M.

Prinţesa M.

       Şi rămase stabilit. Prinţesa M. se reîntoarse în regatul ei, ca să facă pregătirile de nuntă şi să-şi pună zestrea la punct. Iar peste 3 luni de zile, îl înştiinţă printr-o scrisoare pe Prinţul S. că e gata de nuntă şi când poate să vină? Dar în loc de răspuns de la Prinţul S, se trezi peste două săptămâni cu o scrisoare de la o anume Klepsiela care-i scrise: "Care-i treaba ta cu Prinţul S.? Eu stau de 3 luni în casa lui S. şi nu cred că o să plec prea curând, heheheh! Şi sunt de 3 luni cu el, hehe! Aşa că gata! Să ştii că Prinţul S. m-a pus să-ţi scriu, ca să-mi dau seama că nu are nicio treabă cu tine!"=)))))) şi acum Prinţesa M., furioasă, spuse: "Doamne, ce dobitoc!:))) şi îi trimise Klepsielei o scrisoare.... o scrisoare. În care-i spuse: "Klepsiela, dragă, pârâtul aici de faţă, pe numele lui întreg Prinţul S., pentru prieteni, Sissy, a promis acum trei luni de zile că mă ia de nevastă cu tot fastul cuvenit. Acuma, se pare că amândouă am fost minţite. Dacă te simţi aiurea, să ştii că porţile regatului meu îţi sunt mereu deschise. Te aştept!". Prinţesa M. îşi despachetase toate lucrurile şi începuse să bocească că uite cât de prost e, că eu sufăr, că-mi făcusem planuri, ooooooof! Şi atunci, de după uşă, apăruse Co., care îl prezentă pe cel mai frumos fecior din regat, cântăreţ din burta mamei lui, şi pe fratele acestuia, toboşar vestit, amândoi cu nume de Mars. Jared cel Frumos şi Shannon cu muşchi, care-i făcuseră mare plăcere Prinţesei M. Într-una din zile, nu mult după aceea, Klepsiela bătu la uşa palatului. I se deschise ceva mai târziu, pentru că M. şi Jared cu părul de foc se aflau într-o poziţie...neprimitoare.:)))) Dar Klepsiela nu venise singură. Ci venise cu Ben "al naibii de frumos" Barnes, ca să-i ţină companie plăcută. Şi trăiră feiciţi până la adânci bătrâneţi: M., Co. şi Klepsiela, Jared, Shannon şi cu Ben. Uneori se mai încurcau între ei:)))))=))))), dar nu mai spuneţi nimănui, cam ca politicienii în partide=))))).