LOC PREFERAT : Cafeneaua Journey Pub
Astăzi
se prevedea a fi o zi urâtă.
Cerul
gri, cu nori grei, stătea asupra Bucureştiului, aşa cum Pământul stătea pe umerii
lui Atlas, întunecându-l.
Vântul
începuse să bată cu o noapte înainte şi nu se potolise încă. Ba mai mult, se
împletea prin ramurile copacilor şi smulgea cu răutate frunzele încă verzi.
Drumul
până la metrou fusese groaznic. Frigul îmi intrase în oase şi începusem să
tremur. Înainte să plec de la cămin, nu-mi imaginasem o clipă că sacoul meu
negru nu ar fi putut face faţă frigului.
Am
ajuns la Gara de Nord. Mama mă aştepta în faţă la MacDonald's. Era aceeaşi. Ea,
mică, împovărată de griji şi muncă, dar cu un suflet liber şi simplu, şi mereu
cu un zâmbet pe faţă. Era prima oară când venea singură la Bucureşti. Părea ok.
Era nerăbdătoare să mă vadă, căutându-mă cu privirea prin mulţime. De cum m-a
văzut m-a întrebat de ce nu m-am îmbrăcat mai gros. "Dar nu mi-e frig",
am minţit-o eu. Imediat, mama a scos din geanta ei un fular mare şi gros şi nu
a plecat de pe loc până când nu m-a înfofolit corespunzător vremii de-afară.
"Să
pui mâna să te îmbraci de-aici încolo. Nu vezi ce frig e?"
Ne-am
îndreptat către campusul studenţesc din Grozăveşti. Uitasem de frig vorbind cu
ea. Nu o mai văzusem de vreo două luni. Nu a stat mult. La 13:16 avea tren
înapoi către casă. Am dus-o înapoi la Gară, după ce, toată dimineaţa,
discutaserăm vrute şi nevrute.
A
trebuit să o las tot în faţă la MacDonald's. Trebuia să ajung la facultate, ca
să încep cursul de la 13:00. Dacă nu aş fi avut de prezentat despre Spinoza, aş
fi stat cu ea până când ar fi plecat, dar asta era o chestiune mult prea
importantă ca s-o ratez. M-a întristat faptul că a trebuit să plec.
După
curs, s-a făcut că am rămas cu prietenele mele, Sabinot şi Denisot (cum le alint
eu). Am rătăcit pe la Piaţa Romană, unde am intrat într-o librărie foarte
cochetă, de unde mi-am luat eu o carte şi apoi, la trecerea de pietoni, Sabina
începe să mă împingă către altă direcţie.
-
Da' unde mergem? am întrebat eu, zgribulită de frig.
![]() |
| Poză făcută de Sabina. Exterior |
-
Hai să bem o cafea, ca să ne încălzim!
Ne-am
trezit în faţa unei cafenele cochete, pe strada George Enescu, care este perpendiculară
cu Bulevardul General Magheru. De cum am intrat pe poartă, am rămas uimite de
francheţea mobilierului şi a decoraţiunilor din exterior. În interior, pe hol,
ne-am trezit cu desene negru pe alb, foarte artistice. Totul este ales cu stil,
de la mese, la lampadarele care atârnau de tavan, până la peretele plin cu
vederi, preferatul nostru. De cum ne-am aşezat, chelnerul a venit să ne înmâneze
meniurile. Erau ascunse într-un fel de serviete din piele. Preţurile sunt puţin
cam piperate, dar merge, având în vedere locaţia şi eleganţa locului.
Timpul
a trecut greu. Uitasem că afară era frig şi bătea vântul. Am râs cu fetele şi
am vorbit de planurile noastre de viitor. "Planurile cincinale", cum
le-am spus noi, numai că erau făcute doar pe trei ani. Am decis să ne deschidem
toate trei o cafenea mult mai drăguţă decât cea în care ne aflam în acel
moment. Tot stresul acumulat de-a lungul a două săptămâni se stinse, ca un
artificiu, în cele două ore cât am stat la Journey Pub.
Despre acest loc, nu pot spune decât că este unul
special, o pată de culoare într-un Bucureşti gri şi rece, o oază de lumină,
ascunsă după blocuri comuniste, murdărite de mesaje ilogice, scrise cu
vopseluri negre. Este unul dintre locurile care aduc o rază de fericire într-o
zi mohorâtă şi vântoasă. Şi de departe, adăugat pe lista locurilor mele
preferate din Bucureşti. M-am
simţit în altă lume.
Cafeneaua se află la adresa următoare :
Strada George Enescu, nr. 25
Sector 1, Bucureşti
Site Journey Pub: http://www.journey-pub.ro/
![]() |
| Interior. Copyright Sabinot |
![]() |
| Interior. Poza Denisei |
![]() |
| Cum cobori scările ca să ieşi în curte, dai cu ochii de acest mesaj. Viaţa e o călătorie. |
P.S. : Nu am fost plătită să scriu acest articol. L-am scris din proprie iniţiativă.






Comentarii
Trimiteți un comentariu